Connect with us

OFF THE RECORD

Editorial: Cum au ajuns politicienii români niște cozi de topor?

Cum au ajuns politicienii români niște cozi de topor? O întrebare care îi frământă pe românii care o duc din ce în ce mai greu și care nu primesc respectul cuvenit.

Ar putea să fie retorică întrebarea dacă aici fiind ajunși lucrurile nu erau atât de încordate, de degradate și de disperate.
Suntem într-o fază dură pregătită din timp cu ajutorul cozilor de topor din pădurea noatră. Toți știm, fără probe, că lucrurile sunt dirijate dinafară, la vedere fiind doar „indicațiile” de la UE care sunt aduse ca argument când comentăm că ceva nu e în interesul nostru.

Motivațiile care au fost utile în argumentarea distrugerilor au foat câteva și e păcat că nu
renunțăm la ele măcar acum în al 13-lea ceas. La început s-au luat o serie de măsuri în contextul trecerii de la stadiul de republică socialăstă (cum fusesem) la stat capitalist și cele care păreau nepotrivite au fost susținute ca fiind sacrificii necesare trecerii de la un sistem centralizat la unul descentralizat că altfel nu se putea construi capitalismul.
Ulterior au fost „privatizate” valori industriale și economice de mare valoare și staregie națională, care în realitate au fost distruse, lăsate în paragină și în fapt furate de toate valorile lor. Au fost și crime legate de aceste „privatizări” (TEPRO Iași). Asta s-o fi numit spionaj economic?

Probabil că nu, dacă nici o instituție a statului, plătită de noi toți să fie atentă la asemenea fenomene, nu a constatat nici atunci, dar nici acum(deci niciodată) că vre-una din privatizări ar fi fost altceva sau că aceste privatizări au reprezentat o devastare economică, sau că există hoți, trădători și devastatori în cele mai înalte funcții ale statului, nici vorbă. Ce nu s-a putut privatiza, ca să dispară cu metoda asta, a fost „reorganizat” și modificat structural până a dispărut, de exemplu cercetarea(sublimă dar dispărută cu desăvârșire). O dată cu dispariția obiectivelor de producție au dispărut locurile de muncă și am făcut cunoștință cu marele beneficiu occidental(de care nu aveam cunoștință) șomajul și lipsa locurilor de muncă.

Producția națională fiind redusă an de an, locurile de muncă reduse și ele, sistemul național de salarizare s-a degradat, românii care muncesc în țara lor, într-o mare majoritate sunt plătiți cu salarii sub nivelul de decență(sărăcie) și dacă nu pot să se epuizeze în mai multe munci (locuri de muncă), pleacă din țară sau suportă o degradare a traiului zilnic familial, situație care afectează profund material și moral. Distrusă țara, economic prin dispariția sociatăților productive care aduceau venituri statului și populației, că produceam de la cuie la avioane de toate și nu făceam doar asamblări din piese importate, ca acum, sistemul privat e fragil și nu va fi protejat în fața puternicelor multinaționale care dictează legea în economia noastră în momentul actual.

Să clarificăm că în 1990 eram independenți bancar, financiar, energetic, industrial, agricol sub toate aspectele și situația(cadou pus pe tavă de noi, părinții noștri și toate neamurile noastre trecute, care au muncit și ne-au lăsat averea lor) trebuia fructificată nu „modificată” și distrusă, cum e în momentul ăsta. Am ajuns în situația de maximă criză umană în care veniturile majorității populației sunt sub nivel de decență(sărăcie) și înghețate, iar „liberalizarea” energetică să fie la nivelul în care populația să devină pauperă energetic, asta însemnând să suporte sacrificii inumane de viață, să renunțe la valori personale sărăcind material sau să devină datornici societăților de furnizare a
energiei sau băncilor.

S-a ajuns la situația în care guvernele de până acum și cel de acum, să realizeze pauperizarea majorității cetățenilor români în propria lor țară. Nimeni nu e de vină, nimeni nu a luat măsuri greșite, nimeni nu a impus măsurile distructive, nimeni nu a furat, nimeni nu a distrus, nimenu nu a trădat, nimeni nu poate repoșa cuiva din guvernele foste și prezente sunt factorii decizionali în degradarea evidentă și sărăcirea evidentă a populației.
În toate comentariile publice a reprezentanților politici, care ne conduc și ne-au condus sunt reproșuri și învinuiri sterile între partide, vorbe goale de conținut și în final românii sunt de vină că nu muncesc mai mult, nu plătesc mai mult, nu se descurcă mai eficient, nu fac economii, nu pun bani deoparte pentru vremuri grele, așa că trebuie să suporte situația actuală din motive de UE, de capitalism, de liberalizare și peste toate de incapacitate de adaptare la …….

Recunosc că fac parte din majoritatea de inadaptabili și nu sunt capabilă să apreciez munca politicienilor, patriotismul guvernelor și superioritatea UE. Gândindu-mă la Lăpușneanu mă întreb cei care ne-au adus aici sunt mulți sau puțini?


București, 6.IX.2021
Ing., Dorina Barcari

Continue Reading
Advertisement pub
Advertisement
Advertisement
Advertisement OTR Ad

OPINII

To Top